Am mai publicat câteva articole despre asta (ipocrizia creștinilor sau chiar a preoților creștini), printre care și acest articol: „ce le doresc creștinii celor ce nu se închină lui iahve„.
În acești oameni (creștinii) se află un izvor de ipocrizie (prefăcătorie,falsitate) și deja nu mai este vorba de un caz izolat, pentru că majoritatea sunt așa. Ei spun că nu-i așa, că alea sunt excepții, atunci cum se face că dintre toți creștinii întâlniți toți puțeau a ipocrizie de la o poștă și de cele mai multe ori mulți dintre ei mi-au și demonstrat că sunt ipocriți. Nu toți sunt așa proști ca zăpăcitul la cap despre care o să scriu mai jos, mulți pozează într-un fel și în realitate sunt altfel, sunt buni actori, asta-i ipocrizia.
Și spun asta în condițiile în care am crescut chiar într-o familie de pocăiți, astfel am avut oportunitatea de a cunoaște mulți creștini.
Să înțelegem ce este ipocrizia
IPOCRÍT, -Ă, ipocriți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care se arată altfel de cum este; (om) prefăcut, fățarnic. 2. Adj. (Despre manifestări ale oamenilor, fizionomie etc.) Care trădează, arată ipocrizie. – Din fr. hypocrite.
Acum să vă spun o întâmplare neplăcută.
Acum ceva vreme mă plimbam pe stradă, un creștin (probabil pocăit, adică martor al lui iehova, adventist, etc) mă acostează, încercând să-mi ofere o carte în care era scris despre cât de însetat de sânge și ipocrit iubitor este acest Iehova, Iahve, Adonai, pe scurt „dumnezeul” iudeo-creștin.
Am aruncat timp de câteva câteva secunde o privire de ansamblu peste micuța carte, scârbit de ce am văzut o înapoiez ipocritului creștinului, urmând ca el să ma întrebe dacă „refuz cuvântul domnului”, încercând cu nesimțire să-mi înapoieze cartea. Încerc să-i explic politicos că eu sunt Satanist (poate că-i cam nebunesc să afirmi că ești Satanist…în condiții în care aceste maimuțe sunt gata să-ți dea în cap pentru acest lucru), deci am altă religie, am studiat cât se poate de mult și încă studiez creștinismul, biblia, prin urmare chiar nu sunt interesat de cărțile lor, mă interesează mai mult dezvoltarea puterilor minții și ale sufletului.
Răspunsul lui:
(uitându-se la mine ca la un gunoi) „O să sfârșești în mâinile dracului, sper să îți dea dumnezeu ce meriți”
(doar că n-a spus că merit ars pe rug și torturat)
Apoi pleacă în căutarea altei „victime”.
Voiam să-l opresc și să-i spun „stai puțin, tu, ipocrit scârbos, îmi vorbeai până acum de falsa ta iubire iar acum că ți-am spus că am altă religie (SATANISM), că nu sunt interesat … mă blestemi?”.
Să te numești un mielușel iubitor, blând, nevinovat și toate caracteristicile bune dar să mă blestemi, urăști și să-mi dorești răul fără să-ți fac nimic…asta-i ipocrizia! Sunt convins că oamenii de genul lui sunt cei ce afirmă pe internet că ar ucide Sataniști cu zâmbetul pe buze.
Până la urmă el nici nu știe ce fac Sataniștii (dar nici nu se obosește să studieze, că-i ignorant), probabil credea că după scurta discuție cu el mă duc să ucid două pisici, să violez un copil și să dezgrop doi-trei morți (haha).
Trebuie să recunosc, am întâlnit și misionari (sau cum se numesc?) deschiși la minte (în limita permisă de creștinism) și politicoși, puțin mai deștepți decât cel despre care am vorbit. Însă puțeau a ipocriți (părerea mea, așa am simțit), chiar dacă nu-mi spuneau în față unele lucruri.
Dacă ești creștin și citești asta, nu rămâne IGNORANT, vezi ce fac Sataniștii.