În cărțile despre religiile și culturile antice pe care le-am citit, am dat mereu peste subiectul bisexualității, homosexualității, transsexualității, travestismului, hermafroditismului și al androginiei. Așa că m-am gândit să culeg cât mai multe dintre aceste citate și să le pun pe toate într-un articol. Citatele de mai jos sunt luate din mai multe cărți și lucrări, motiv pentru care paragrafele pot părea deconectate între ele. Un alt lucru: acele pasaje preluate din mitologie despre acțiunile diverșilor Zei, nu reflectă fapte propriu zise, ci sunt doar concepte spirituale. Astfel, Zeus nu-l zămislește pe Dionysus în coapsa sa – acesta e doar un concept. De asemenea, în viața de zi cu zi, Skanda nu merge călare pe un păun – acesta este doar un concept și un mesaj spiritual.
Lectură plăcută!
„Unul dintre aspectele principale ale lui Siva este Ardhanarishvara, hermafroditul (vezi imaginile de mai jos). În procesul creației, când puterea zămislirii (vimarsha) și puterea îndeplinirii (prakasha) sunt reunite, acestea sunt imediat manifestate într-un prag limită (bindu) sau localizare, care e punctul de plecare a spațiului și al timpului. Din acest punct începe vibrația sau sunetul (nâda), care e substanța Universului. Spațiul e un principiu feminin, un receptacul, în timp ce timpul este un principiu activ și masculin. Uniunea lor, simbolizată prin hermafroditul divin, e reprezentat de Eros (Kâma), adică de impulsul creativ.
În esența ei divinitatea primordială este bisexuală. Diviziunea acestui principiu în doi poli opuși care au dat viață lumii, e doar o aparență. Divinul e definit în Upanishads drept ‚acela în care opozițiile coexistă.’ Când Siva și Shakti sunt uniți, uniunea lor e plăcere senzuală. Plăcerea e realitatea lor; existența lor separată nu e decât ficțiune.
Prin urmare, realitatea lumii e privită drept plăcere senzuală, scânteia produsă prin uniunea opozitelor. Hermafroditul – imaginea indiviziunii opozitelor – reprezintă plăcere senzuală pură care este permanentă, absolută și, prin urmare, e însăși natura divină.”[1]
„Datorită faptului că evocă hermafroditul primordial, orice ființă ambiguă din punct de vedere sexual are o natură sacră, fie că sunt intersexuali fizic sau doar instinctual … Se crede că hermafroditul, homosexualul și travestitul aduc noroc, motiv pentru care le este rezervat un loc special în magie, tantra și șamanism.”[2]
„Hermafroditul, homosexualul și travestitul au o valoare simbolică și sunt considerate ființe privilegiate, imagini ale lui Ardhanarishvara. Din acest motiv, aceștia joacă un rol special în ceremoniile magice și tantrice, la fel și în șamanism.”[4]
„Scopul final al doctrinei tantrice este unirea celor două principii polare – Siva şi Shakti – în propriul corp (vezi imaginile de mai sus) … Androginia inițiatică nu este marcată totdeauna printr-o operație, ca la (aborigenii) australieni. În multe cazuri ea este sugerată prin travestirea bieților în fete şi, viceversa, a fetelor în bieți … De asemenea, practicile homosexuale atestate în diverse inițieri se explică probabil tot printr-o credință similară, anume că neofiții în timpul instruirii lor inițiatice, cumulează ambele sexe. Travestirile intersexuale erau frecvente şi în Grecia antică.”[4]
„Bisexualitatea divină e una dintre multele formule ce reflectă unitatea întregului, unitate indicată prin uniunea perechilor opozite: masculin-feminin, vizibil-invizibil, cer-pământ, lumină-întuneric, cât și dumnezeire-nelegiuire, creație-distrugere, etc.”[5]
„Cauza Primordială poate fi concepută ca masculină sau feminină, ca un Zeu sau ca o Zeiță, însă în ambele cazuri este o ființă androgină, transsexuală.
Potrivit tradiției frigiene relatată de Pausanias, Papas (Zeus) a fertilizat un falus numit Agdos, care a zămislit o ființă hermafrodită numită Agditis. Zeii castrându-l pe Agditis, l-au transformat în Zeița Cibele care e echivalentul lui Parvati, Doamna Munților și echivalentul feminin al lui Siva. Anat, Zeița canaaniților ugariți – asemenea altor zeițe ale dragostei și războiului – e prevăzută cu atribute masculine și e considerată bisexuală. Tot acesta este cazul și cu Zeița etruscă. Zeul hurian Kumarbi este bisexual, la fel ca și Zeii akkadieni Tiamat și Zarvan. Hititul Teshub este fiul Zeului celest Anu și este de asemenea o divinitate androgină. Statuile divinităților hermafrodite și itifale (cu falusul erect) se găsesc peste tot în lume, începând cu Era Neolitică.”[6]
„Toate gradele bisexualității apar în diversele aspecte ale Zeului: viril în forma sa teribilă și efeminat în aspectele sale vesele și binevoitoare. În același fel, Zeița se înfățișează virilă și agresivă sub forma lui Bhairavi și Kali – care reprezintă puterea distrugerii. În acest caz aceasta joacă rolul activ în relația cu Siva, cu care practică Viparita maithuna, adică copulația inversă. Pe de cealaltă parte, atunci când se înfățișează sub rolul său de Doamnă a Muntelui (Pârvatî) și Sati (fidelitate), Zeița este feminină, modestă și delicată.
Același lucru e valabil și-n cazul lui Dionysus care uneori e înfățișat drept un bărbat cu barbă, în puterea maturității sale, iar alteori e portretizat sub forma unui adolescent efeminat. ‘Când a venit timpul, Zeus a desfăcut cusăturile coapsei sale și l-a născut pe Dionysus, pe care l-a încredințat lui Hermes pentru a-l trimite la Ino și Athanas, însărcinându-le pe (acestea două) să-l crească ca pe o fată.’ Când a fost capturat de un rege barbar, acesta a făcut glume pe seama lui Dionysus din cauza înfățișării sale feminine. Potrivit lui Nicander, sub această formă de fată Dionysus le-a avertizat pe minyade, care erau excesiv de truditoare și virtuoase, să nu neglijeze ceremoniile sale inițiatice. În unul din textele lui Aeschylus (fragmentul 61), regele exclamă când îl vede: ‘De unde vii tu, bărbatule-femeie și care este patria ta? Ce fel de îmbrăcăminte este aceasta?’ Îi ia hainele care-i simbolizează natura dublă: voalul de șofran, cingătoarea și mitra aurie. Regele îl dezbracă și cu toate că Dionysus nu e deposedat de virilitatea sa, acesta e prea fragil pentru a o pune la lucru. Hercule, cel mai viril dintre eroi, își schimbă hainele cu Omfala (vezi imaginea de mai jos). În timpul exilului său, Arjuna, prințul brav din Mahâbhârata, se deghizează sub forma unui eunuc și o învață muzica și dansul pe fiica regelui Virata.”[7]
În șamanismul siberian se întâmplă ca șamanul să cumuleze în mod simbolic ambele sexe: costumul pe care-l poartă este împodobit cu simboluri feminine, iar în unele cazuri șamanul se străduiește să imite comportamentul femeilor. Dar se cunosc şi exemple de șamanism în care bisexualitatea este atestată ritual, deci concret; șamanul se poartă ca o femeie, se îmbracă cu haine femeiești, uneori chiar își ia un soț. Această bisexualitate – sau asexualitate – rituală este socotită a fi un semn al spiritualității, al legăturilor cu Zeii şi spiritele – şi totodată o sursă a puterii sacre. Căci șamanul reunește în el cele două principii polare; şi întrucât propria lui persoană constituie o hierogamie, el reface simbolic unitatea dintre Cer şi Pământ. Această bisexualitate este trăită ritual şi extatic; ea este asumată ca o condiție indispensabilă depășirii condiției omului profan.”[8]
„Visnu, sub înfățișarea unei femei fermecătoare (Mohini), a mers să se odihnească pe țărmul oceanului de lapte. Siva a vrut să arate întregii lumi că Visnu nu era decât una dintre cele patru neveste ale sale. Acesta s-a apropiat de el și și-a manifestat dorința de a se împreuna cu el. Femeia iluzorie a încercat să-l refuze, spunându-i că uniunea dintre două persoane de același sex nu e roditoare. Domnul (Siva) l-a făcut să admită că el (Visnu) nu e decât încarnarea uneia dintre puterile sale și că, din acest motiv, el a putut deja da naștere lui Brahma (Zeul spațiului) și a putut lua forma unei femei în pădurea Taruka.
Deoarece Visnu se încăpățâna, Domnul l-a luat în brațe și l-a dus la umbra unui arbore châlam, situat pe malul mării, în nordul continentului mărului trandafiriu. Acolo acesta s-a împreunat cu el, pe când încă se afla sub înfățișarea femeii fermecătoare. Seva pe care au vărsat-o s-a transformat într-un râu care a fost numit Gange … Din împreunarea Domnului cu Zeul închis la culoare (Visnu e portretizat cu pielea albastră) s-a născut un copil cu corpul negru și cu părul roșu, ținând un buchet în mână. Zeul cu trei ochi i-a dat numele de Fiul lui Siva-Visnu (Arikaraputtiran). I-a oferit multe daruri … de asemenea i-a dat suveranitate peste una dintre lumi … Când Arikaraputtiran s-a înfățișat înaintea Zeului cerurilor (Indra) așezat pe un elefant alb și înconjurat de poznașii lui Siva, Indra s-a închinat înaintea lui.”[9]
„Ca expresie exemplară a puterii creatoare, bisexualitatea se numără printre atributele de prestigiu ale divinității. Hera i-a conceput singură pe Hefaistos şi pe Tifeu, iar această Zeiță nupțială apare mai întâi ca fiind androgină.
La Labranda, în Caria, era adorat un Zeus bărbos cu șase mamele dispuse în triunghi pe piept. Hercule, eroul viril prin excelență, şi-a schimbat veșmintele cu Omfala. În misterele lui Hercule atât Zeul cât şi inițiații erau îmbrăcați în haine femeiești; așa cum a demonstrat Marie Delcourt, ritului acestuia i se atribuia puterea de a promova sănătatea, tinerețea, vigoarea şi viată cât mai îndelungată a ființei umane, ba poate chiar de a-i conferi un fel de perenitate.
În Cipru era venerată o Afrodită cu barbă numită Afroditos, iar în Italia o Venus cu chelie. Cât despre Dionysos, el era zeul bisexual prin excelență. Într-un fragment din Eschil (fragmentul 61), cineva spunea văzându-l: ‚De unde vii, bărbatule-femeie, şi care este patria ta? Ce fel de veșmânt e acesta?’ Inițial, Dionysos era reprezentat ca o ființă robustă şi bărboasă, cu puteri îndoite din cauza dublei sale naturi. Abia mai târziu, în epoca elenistică, arta a făcut din el un efeminat. Nu ne vom opri asupra celorlalte divinități androgine ale sincretismului, ca, de exemplu, Marea Mamă frigiană şi ființele bisexuate cărora le dă ea viață, Agditis şi Mise …
Nu vom aminti aici divinitățile androgine atestate în alte religii. Numărul lor este considerabil. Ele se întâlnesc atât în religiile complexe şi evoluate – de exemplu, la vechii germani, în Orientul Apropiat antic, în Iran, în India, în China, în Indonezia etc. – cât şi la popoarele ce au o cultură arhaică, în Africa, în America, în Melanezia, în Australia şi în Polinezia. Majoritatea divinităților vegetației și ale fertilității sunt bisexuale sau prezintă urme de androginie.”[10]
„După cum se poate observa în șivaism, homosexualitatea e o constantă care poate fi observată în orice societate. Face parte din realitatea lumii create și prin urmare e manifestarea unui aspect al divinului. Fiul lui Siva, Skanda, se opune căsătoriei și ‚nu are o altă parteneră decât armata.’ Skanda e zeitatea masculină venerată de homosexuali și travestiți, care merg cu mulțimile în pelerinaj la altarul său … În societatea modernă (din India), în ciuda puritanismului extrem afișat de clasa conducătoare anglicizată, în mod tradițional practicile homosexuale nu prezintă nicio problemă, cu excepția cazului persoanelor cu funcții sacerdotale cărora în mod ritualic le este interzisă practicarea sexului oral.”[11]
„El (Skanda) e numit Kumara, băiatul; se spune că singura sa nevastă e armata (sena). Cultul acestuia e strict interzis femeilor. Skanda e divinitatea favorită a homosexualilor … Adeptul trebuie să-l venereze pe tânărul Zeu – ce strălucește ca soarele la răsărit, e așezat pe un păun, care are patru brațe și cu o coroană pe cap – în latura din extrema nordică a yantrei (diagrama care servește drept plan pentru construirea templului) … Pe stindardul său are un cocoș, iar pe post de armăsar are un păun. Acesta este acompaniat de un țap … Potrivit relatării din Kanda Puranam, Indra, Regele Cerurilor, a fost acela care a luat înfățișarea unui păun pentru a deveni armăsarul lui Skanda.”[12]
Observă cum în a doua imagine cu Skanda de mai jos acesta stă în picioare pe steaua cu șase colțuri a lui Vishnu (mai nou furată și coruptă de evrei în „steaua lui David”)
„Orfeu este preotul lui Apollo și e numit chiar și fiul acestuia. El de asemenea împărtășește ambiguitatea apolloniană și uneori e considerat a fi homosexual.”[13]
„Orfeu a murit sfâșiat de femeile din Tracia și Macedonia pentru că le-a interzis să ia parte la ceremoniile de mistere, dar și pentru un alt motiv. Se spune … că el privea întreaga rasă feminină cu oroare … femeile, înfuriate din cauza disprețului său față de ele, i-a omorât pe toți aceia care au încercat să le marginalizeze, iar pe Orfeu l-au tăiat în bucăți și l-au aruncat în mare. Phanes, care e o invenție a poeziei orfice, e de asemenea și un Zeu care e atât masculin cât și feminin.”[14]
„Din moment ce nu sunt implicați în reproducere și din moment ce întrerup lanțul genetic, homosexualii se situează în afara castelor. Una dintre funcțiile lor e aceea de a stabili legături între oameni, spirite și Zei. Aceștia reprezintă un element cheie în practicile magice.
Pentru că nu atrag după sine nicio consecință genetică, homosexualitatea ar trebui considerată un inofensiv amuzament erotic și sentimental: Kama Sutra și celelalte lucrări care tratează artele iubirii, toate o includ.”[15]
„Dragostea homosexuală … își găsește locul natural, fără complicații, printre variațiile erotice. Cu toate că joacă un rol important în viața secretă a hindușilor, homosexualității îi este atribuit puțin spațiu în sculpturile templelor care sunt menite a fi văzute de toată lumea. În fapt, aceasta e rezervată riturilor inițiatice a sectelor ultra secrete ale lui Skanda și Ganapati. Prostituția homosexuală masculină a fost și încă mai e permisă peste tot în India. Acest tip de prostituție este asociat și cu artele teatrale și a spectacolelor sacre. Chiar și în ziua de azi, în provinciile indiene tradiționaliste, tinerii prostituați îmbrăcați cu haine femeiești sunt îndreptățiți a juca rolul ciobănițelor, iubitele lui Krishna …”[16]
„Condamnarea creștină a masturbării, a jocurilor sexuale dintre tineri sau adolescenți, a homosexualității și a prostituției sunt pe atât de absurde pentru hindușii tradiționali, pe cât ar fi o interdicție de a nu mânca mere sau de a nu trage un pui de somn după masă.”[17]
„În orice loc în care se găsesc două opozite – și, potrivit concepției cosmice despre lume, opoziția dintre activ și pasiv, masculin și feminin, e doar o opoziție bazică – de asemenea se găsește și o stare intermediară. Gramatica sanscrită, care e concepută în acord cu conceptele cosmologice, recunoaște trei genuri: masculin, feminin și neutru. Rezultă în mod inevitabil că există oameni care nu sunt pe deplin nici masculini și nici feminini, ci care au părți din ambele genuri, fiind numiți napunsaka (ne-masculini). Datoriile lor, rolurile lor sociale și poziția lor în societate de asemenea trebuie să fie diferită de cea a celorlalți oameni.
Categoria neutră acoperă multe tipuri: eunuci, hermafrodiți fizici, instinctuali sau mentali – care pot fi numiți homosexuali adevărați, pentru a-i putea distinge de bisexualii care practică homosexualitatea doar ca pe o variantă în activitățile lor sexuale.
Bărbații cu tendințe androgine, în care sunt unite anumite aspecte masculine și feminine, au un caracter special și sacru.”[18]
„În timpurile antice, unii bărbați trăiau precum femeile, se îmbrăcau ca femeile și împărtășeau o viață de harem.
Sentimentele mutuale ale celor care se cunosc de multă vreme și care au o deplină încredere unul în celălalt, se influențează reciproc. Aceștia formează o unitate invizibilă în care la nivelul exterior nu mai există contraste. Din acest punct prietenia se transformă în iubire. Mulți homosexuali fac parte din această categorie în care prietenia, încrederea și intimitatea sunt de asemenea surse de iubire.”[19]
Referinţe:
[1] Gods of Love and Extasy, de Alain Daniélou
[2] Shiva and the Promordial Tradition, de Alain Daniélou
[3] Gods of Love and Extasy, de Alain Daniélou
[4] Mefistofel și androginul, de Mircea Eliade
[5] Istoria credințelor și ideilor religioase, de Mircea Eliade
[6] Gods of Love and Extasy, de Alain Daniélou
[7] Idem
[8] Mefistofel și androginul, de Mircea Eliade
[9] Kanda purânam, II, capitolul 32, 27-60 (citate de Alain Daniélou)
[10] Mefistofel și androginul, de Mircea Eliade
[11] Shiva and the Promordial Tradition, de Alain Daniélou
[12] Idem
[13] Gods of Love and Extasy, de Alain Daniélou
[14] La Sapienza greca, de Giorgio Colli
[15] While the Gods Play, de Alain Daniélou
[16] The Hindu Temple: Deification of Eroticism, de Alain Daniélou
[17] Virtue, Success, Pleasure, and Liberation, de Alain Daniélou
[18] Idem
[19] Idem
Sursa:
http://bucurialuisatan.com/forum/viewtopic.php?id=4932